PALATUL MAURICE BLANK, STIL NEOCLASIC FRANCEZ, ARH. LOUIS PIERRE BLANC de vanzare — Universitate, Bucuresti

Descriere casa vila

Celebru astăzi prin afilierea de peste 70 de ani cu Ambasada Statelor Unite ale Americii, palatul din strada Tudor Arghezi nr. 9 și-a recăpătat istoria pierdută, de peste un secol. Recunoscut drept Palatul Maurice Blank, așadar reședință a unuia dintre cei mai importanți bancheri ai României moderne, clădirea de la intersecția străzilor Tudor Arghezi și Blânduziei lua ființă în 1891, sub viziunea primului ei proprietar, din mâna și proiectul celebrului arhitect elvețian Louis Pierre Blanc (1860 - 1903). Proiectant al unor importante clădiri publice românești, ca Palatul Ministerului Agriculturii, Palatul Facultății de Medicină, Sediul Universității din Iași sau Institutul Victor Babeș, Louis Blanc a lăsat în urmă și o serie importantă de reședințe private, transformând definitiv imaginea Bucureștiului de la 1900 (până astăzi). Lucrând doar 20 de ani în România, și în special în București, Louis Blanc ajungea în capitală în 1884, adus de prietenia cu Ion Mincu, dar și de mediul propice dezvoltării unei cariere excepționale. Stilul său amintește de neoclasicismul francez, în special în construcțiile monumentale, iar în cazul reședințelor private avem de a face cu un arhitect pasionat tot de gustul francez, de la neorenaștere până la stilul beaux-arts. Louis Blanc reușea în decurs de 5-10 ani să devină unul dintre cei mai importanți arhitecți și "decoratori" ai Bucureștiului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, relațiile create prin intermediul celor două căsătorii (cu Elena Șuțu și ulterior Irina Berindei) oferindu-i contracte și contacte cu înalta societate românească. Astfel, în primăvara lui 1891, Louis Blanc, alături de asociatul Luigi Scolari, începeau lucrul la palatul lui Maurice Blank, cofondator al băncii Marmorosch Blank & Co (1864) împreună cu Iacob Marmorosch, și totodată unul dintre cei mai importanți bancheri ai sfârșitului de secol XIX (ex: împrumuta statul român în campania Războiului de Independență). Chiar dacă astăzi memoria lui Maurice Blank este continuată în special de celebrul sediu al băncii omonime de pe strada Doamnei și de mausoleul din Pădurea Băneasa, palatul de pe strada Tudor Arghezi este fără îndoială o bijuterie arhitecturală ce îi gravează definitiv atât pe bancher cât și pe arhitect, în istoria și cultura românească. Cu un plan proiectat în forma literei "L", cu 2.500 metri pătrați construiți în cele 50 de camere și cu o grădină generoasă decorată cu pini și fântână arteziană, palatul Maurice Blank devenea un reper arhitectural al reședințelor particulare din preajma Universității. În anul 1934 palatul era cumpărat de către avocatul și omul politic Eduard Mirto, cel care avea să fie ultimul proprietar de drept până la venirea Comunismului. Eduard Mirto era cel care iniția legăturile între palatul Blank și Ambasada Statelor Unite, închiriind imobilul în cursul anului 1939, după efectuarea unor lucrări autorizate de renovare și consolidare ("reparațiuni radicale") , modernizare (introducerea încălzirii centrale, instalații sanitare) și extindere în zona fațadei secundare, chiar în pragul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, acesta avea să rămână până în 2011 drept celebrul sediu al Ambasadei SUA, reintrând astăzi în circuitul privat drept una din capodoperele arhitecturale ale Bucureștiului. Surse: Oana Marinache și Cristian Gache, „Louis Pierre Blanc. o planșetă elvețiană în serviciul României”, editura Istoria Artei, 2014